Cuvânt către cititori
|
 |
Î.P.S. Irineu Slătinenul - Mitropolitul Olteniei
Sânta
Mănăstire Frăsinei reprezintă pentru mulți credincioși din țara
noastră și de peste hotare locul de comuniune a omului cu
Dumnezeu. Retrasă între munți și străjuită de o parte și de alta
de păduri seculare, sihăstria monahală din Carpați a atras, încă
din cele mai îndepărtate timpuri, sufletele însetate de liniște
și viață duhovnicească. Nenumărați râvnitori după împărăția
cerurilor și-au aflat în aceste singurătăți rostul vieții lor
pământești. De la ei s-au inspirat mulțimi de ucenici, dintre
care unii au îmbrățișat viața călugărească, iar alții au dus în
casele și familiile lor Duhul de viață sfântă al iubitorilor de
Dumnezeu din această sfântă așezare.
Prezentul istoric are menirea să arate care au fost primele
atestări documentare de existență a acestui locaș monahicesc,
importanța lui în cadrul istoriei bisericești, dar și în cadrul
istoriei României. Prin întemeierea acestei mănăstiri se deschid
largi posibilități celor din împrejurimile mănăstirii, dar și
celor din țară, de alinare sufletească și de a dobândi
cunoștințe de viețuire duhovnicească.
Mănăstirea Frăsinei, ca și toate mănăstirile din țară, este un
locaș de unitate ortodoxă, în ea viețuind în perfectă armonie
călugări din toate zonele țării. Aici vin creștini de
pretutindeni, pentru a se tămădui sufletește și trupește și apoi
se reîntorc în lume cu focul sacru al unității credinței
strămoșești și strâns legat de acesta cu al unității de neam.
Călugării viețuitori au fost totdeauna modele de oameni de
jertfă, care și-au închinat viața venind aici, în locurile
acestea retrase, pentru a se ruga atât pentru ei, cât și pentru
cei din lume.
Mănăstirea Frăsinei crește în importanță în mod deosebit prin
ctitorul ei Sfântul Ierarh Calinic, care acum, ca și atunci când
era în viață, este oblăduitorul, ajutătorul, sprijinitorul atât
al călugărilor, cât și al mirenilor care au nevoie de pace și
alinare sufletească.
Importantă mai este Mănăstirea Frăsinei prin regulile sale unice
în țară, făcând din ea un adevărat Athos românesc.
Regulamentul Sfântului Ierarh Calinic, unic în felul lui, de a
nu se mânca niciodată carne în mănăstire, de a nu intra
niciodată femei și de a se face slujbă la miezul nopții până
dimineața este observat cu strictețe de orice viețuitor al
mănăstirii.
Duhul ctitorului pulsează și astăzi cu tărie în toate cele ce se
săvârșesc, fie la slujbele religioase, fie la ascultări și
lucrări făcute de monahi, fie în slujirea celor care vin să se
roage împreună cu ei în biserică.
Putem
spune că, pe drept cuvânt, Mănăstirea Sfântului Ierarh Calinic
este Lavra românească în care se trăiește în toată intensitatea
poruncile Mântuitorului. Duhul Sfânt se revarsă din abundență
peste toți aceia care locuiesc aici și trec la cele veșnice cu
nădejdea în învierea morților și în viața fără de sfârșit.
Totodată, credincioșii care vin și se închină în această sfântă
mănăstire sunt încrezători în rugăciunile părinților și cunosc
mângâierea lui Dumnezeu și ocrotirea Sfântului Ierarh Calinic.
Așa se face că mănăstirea noastră este atât de căutată de toți
credincioșii.
Invocăm ajutorul lui Dumnezeu, rugăciunile Maicii Domnului și
mijlocirea Sfântului Ierarh Calinic peste tot sufletul
credincios care are nevoie de mila și ajutorul lui Dumnezeu.
6 August - Schimbarea la Față
† IRINEU SLĂTINEANUL
|