“În mănăstire trebuie să fii ca o albină, să culegi ce este bun şi ce e rău să laşi în voia lui Dumnezeu.”

Mănăstirea Frăsinei

Athosul românesc

† Pagina de intrare

† Mănăstirea Frăsinei

† Hramul
† Legământul Sf. Calinic
† Istoricul vechi
 ▫ Stareţii Mănăstirii Frăsinei
 ▫ Obiceiuri
† Istoricul nou

  ▫ Cuvânt către cititor
  ▫ Prima perioadă

  ▫ A doua perioadă

  ▫ Stareţi

      ▪ Perioada 1760-1863

      ▪ După 1863

† Starea actuală

† Arhitectura şi pictura
† Canoanele Sf. Calinic

† Specificul mănăstirii
† Foto
 

Istoric actualizări

07 nov. 2011 - Gherasim Saffirin  
20 sept. 2011 - Canoane de rugăciuni  
  23 dec 2010 -Măn. Frăsinei actualizare
    2 feb. 2010 - Mărturii de la cititori 
 17 dec. 2009 - Blog 
 19 nov. 2008 - Audio-Video Părintele Paisie
   1 nov. 2008 - Motor căutare
 22 oct. 2008 - Mănăstirea Frăsinei
 

Starea actuală

Î.P.S. Irineu Slătinenul - Mitropolitul Olteniei

I. Starea actuală a Bisericii vechi si Pisania

Actualmente, Biserica veche a schitului Frăsinei se află într-o perfectă stare de funcţionare. Ea serveşte ca Biserică de cimitir, în jurul ei îngropându-se călugării din mănăstire. Nu se oficiază în ea decât la 24 iunie, când se face hramul bisericii. În jurul bisericii nu se mai află nici o clădire din cele vechi şi nici măcar ruinele fostelor chilii.

Biserica se află la o distanţă de 200 de metri de noua mănăstire, ctitorită de Sfântul Calinic. în interior păstrează o pictură foarte frumoasă, într-un stil bizantin. Reţin atenţia scenele Bunei-Vestiri şi Schimbării la Faţă, care scot în evidenţă o preocupare de căpetenie a călugărilor pentru rugăciune şi viaţă contemplativă şi o vădită influenţă isihastă. Culorile picturilor sunt naturale. Sfinţii au o expresivitate vie, cu contururi pronunţate, care dau locaşului un profund caracter ascetic.

Pisania

La intrarea în biserică se păstrează pisania, care are următorul conţinut:

"Întru slava, cinstea, marea cuviinţă a celui în Treime lăudat, Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh şi al doilea în cinstea, lauda şi prea fala, a sfântului cinstitului Înainte-Mergătorului şi Botezătorului Ioan, întru cinstea naşterii sale, ridicatu-s-au dintru temelie acest sfânt locaş şi s­au înfrumuseţat cu zugrăveli, precum de noi s-au găsit, de d(umnealor) întru fericire ctitori hagi Cîrstea şi chir Damian din Râmnic, căruia locaş întru odihnă şi veşnică pomenire a lor şi a familiei lor şi a nepoţilor d(omniei) lor şi moşioara din prejur i-a cumpărat şi cu odoare sfinte l-au înzeastrat în viaţă de monahi l-au aşezat, asigurându-i viaţa de sine stăpânitoare.

Nu este supus sau închinat la niciuna din mănăstiri caru din dumnezeiesc năstav au săvârşit aceasta în zilele domniei sale lui Vodă Nicolae Mavrogheuş şi a prea sfinţiei Sale Părintele Mitropolit a toată Ungrovlahia Chiriu Chir Neofit, cu binecuvântarea prea sfinţiei sale Părintele Episcop de Râmnic Noul Severin Chiriu Chir Filaret la anul de la zidirea lumii 1763.

Dar după mâhnicioasele vremi rămânând schitul văduv de cuvioasa petrecere a monahilor, blagoslovitul ctitor Gheorghe Iovipale şi nepot pomenitului Hagii Cîrstea, temându-se că schitul rămâne între cele de pustiire, nu puţină mâhnire ave. Iar la anul 1845 din grija Domnului s-au aflat părintele Acachie de la sfânta mănăstire Cernica, căruia d-l pomenitu ctitor i-a dat sfântul locaş cu toată cuprinderea lui atâta în viaţă, cât şi după moarte, ori pe cine va avea a îndestula şi potrivind la petrecerea dintr-ai săi ucenici, pe acela să-l puie ca urmaş soborului năstavnic.

Aşadar întru acest fel au pus pomenitul stareţ cu ai săi ucenici tot felul de strădabnică osteneală, căci lângă cea mare lipsă ce era de bisericeşti odoare, nici tindă nu era, ci numai stâlpi.

Iar acum cu ajutorul lui Dumnezeu prin rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu şi Pururea Fecioarei Maria şi ale Sfântului Ioan Botezătorul, prin noi smeriţii şi netrebnicii, adăugându-se atât bisericeşti odoare, cât şi cele din sforă, după ce s-au isprăvit tinda bisericii înfrumuseţându-se cu zugrăvire în ce chip se vede, în zilele domniei sale binecredinciosului domn a toată Ţara Românească Gheorgu Dimitrie Bibescu, preînnoitorul domneştei mănăstiri în vremea prea sfinţitului arhipăstor a toată Ţara Românească D.D. Neofit, în zilele noului al Severin Valahiei mici Chiriu Chir Nifon vicarul sfintei Mitropolii la anul de la facerea lumii 7366, iar de la mântuirea lumii Hristos Domnul 1848 iunie 10".

Pe peretele de la sud se află următoarea inscripţie: "Fiind zugrav Teodor Zugrav - Enache ucenic sept. 28, 7272". 

II. Starea mănăstirii după trecerea la cele veşnice a Sfântului Calinic şi până astăzi

În timpul vieţii Sfântului Calinic, mănăstirea ajunsese la o stare deosebit de înfloritoare. Datorită grijei sale, pe care i-o purta în permanenţă prin danii, prin ajutoare de tot felul şi prin apărarea pe care i-o luase în faţa legii secularizării din 1864, numărul monahilor crescuse, iar viaţa duhovnicească era din ce în ce mai prosperă. După trecerea la cele veşnice a Sfântului Calinic, mănăstirea începe să cunoască lipsuri. Diata în legătură cu tipografia din Râmnicu Vâlcea nu mai era respectată. Uneori călugării au fost nevoiţi să ceară ajutoare la alte locaşe de cult.

Datorită acestor lipsuri, numărul monahilor începe să scadă. După o constatare a episcopului Atanasie, în urma unei statistici cu toţi călugării şi călugăriţele din această eparhie, care s-au îmbrăcat în schima monahală înaintea legii de călugărie din anul 1864, s-a constatat că la schitul Frăsinei s-au găsit 10 călugări. Scăderea numărului călugărilor este o consecinţă şi a legii lui Cuza.

Situaţia mănăstirii se va schimba începând cu anul 1888, odată cu retragerea la această mănăstire a episcopului Gherasim Safirim, fost episcop de Roman. Acesta continuă construcţiile din partea de sud şi est a Bisericii, rămase neîncheiate din timpul Sfântului Calinic. Cu această ocazie, este construit, tot în acelaşi corp de clădiri, un paraclis, care se va termina în anul 1905. Acesta va fi zugrăvit de pictorul Belizarie şi va fi sfinţit în anul 1905, primind hramul Sfinţii Trei Ierarhi.

Tot în această perioadă se vor restaura clădirile construite de către Sfântul Calinic şi cele care s-au construit ulterior de către călugări. În 1910 Gherasim Safirim va construi cu fonduri proprii camerele arhondaricului mănăstirii, încheind astfel latura de nord a cetăţii.

La 13 octombrie 1889, mănăstirea va fi din nou tulburată de ameninţarea secularizării. În apărarea acestei acţiuni, stareţul Porfirie Bucurescu va scrie ministrului Cultelor. Mănăstirea a rămas în continuare nesecularizată. Numărul monahilor a crescut tot mai mult. Obştea va spori, încât în anul 1909 va ajunge la numărul de 20 monahi, afară de fraţi. Războiul din 1916 nu va aduce mari pagube mănăstirii, după cum reiese din documentele vremii.

De la 1922, ca urmare a sporirii numărului vieţuitorilor din mănăstire, creşte şi suprafaţa cultivabilă, încât la 1929 mănăstirea cultiva 100 pogoane de pământ, avea moară, joagăr, vite mari şi maşină de trăierat. Se amenajează ateliere de croitorie, cizmărie, fierărie şi tâmplărie, cu uneltele necesare. În 1941 viaţa monahală cunoştea o mare dezvoltare, obştea ajungând la 61 de monahi şi fraţi. Personalul era plătit din bugetul statului. Construcţiile care se realizează în această perioadă dovedesc cu prisosinţă starea de înflorire în care se afla. Astfel, în 1925 s-a construit metocul din Seci, compus dintr-o casă de lemn, stână, grajduri şi fânare.

Pisania

“†Întru mărirea Sf. Treimi Unuia Du(mne)zeu şi întru cinstea, Adormirii Maicii Domnului s-au zidit din temelie această Sf. Biserică cu clopotniţa şi cilii împrejur de smeri(tul) Epis(cop) al Rm-Noului Severin. D.D. Calinicu Cernicanu spre a fi locuită de părinţi monahi cu viaţa de obşte ; alăturându-se de dânsul şi Scitu Slătioarele tot din acest district prin actu Pra Sfinţiei Sale din anul 1860 legalizat de Prea Sf. Sa Părin. Mitro : D.D. Nifon Cernicanul sub : No. 2 acelaşi anu Mar. 9. spre a se îngriji amândouă de singur stareţu Frăsineiului. Pentru o mai bună susţinere a lor din venitul propietăţii lor ce au nesupuse la un alt stabiliment. Publicu s-au sfînt la 1863 ; Mai 12”