“În mănăstire trebuie să fii ca o albină, să culegi ce este bun şi ce e rău să laşi în voia lui Dumnezeu.”

Mănăstirea Frăsinei

Athosul românesc

† Pagina de intrare

† Mănăstirea Frăsinei

† Hramul
† Legământul Sf. Calinic
† Istoricul vechi
 ▫ Stareţii Mănăstirii Frăsinei
 ▫ Obiceiuri
† Istoricul nou

  ▫ Cuvânt către cititor
  ▫ Prima perioadă

  ▫ A doua perioadă

  ▫ Stareţi

      ▪ Perioada 1760-1863

      ▪ După 1863

† Starea actuală

† Arhitectura şi pictura
† Canoanele Sf. Calinic

† Specificul mănăstirii
† Foto
 

Istoric actualizări

07 nov. 2011 - Gherasim Saffirin  
20 sept. 2011 - Canoane de rugăciuni  
  23 dec 2010 -Măn. Frăsinei actualizare
    2 feb. 2010 - Mărturii de la cititori 
 17 dec. 2009 - Blog 
 19 nov. 2008 - Audio-Video Părintele Paisie
   1 nov. 2008 - Motor căutare
 22 oct. 2008 - Mănăstirea Frăsinei
 

Stareţii Mănăstirii Frăsinei

Î.P.S. Irineu Slătinenul - Mitropolitul Olteniei

Perioada de la 1863 şi până astăzi

† Schimonahul Policarp Nisipeanul

Primul stareţ al mânăstirii este cunoscut ca fiind un om cu viaţă sfântă şi cu o experienţă duhovnicească dobândită în Sfântul Munte.

1. Policarp Nisipeanu descinde dintr-o familie nobilă din Ocnele Mari. Încă de mic a simţit chemarea pentru o viaţă deosebită. Paşii îi sunt îndreptaţi către mănăstirea Cernica, fiind primul ucenic al Sfântului Calinic. Cu el, Sfântul Calinic face călătorie la Muntele Athos, unde Policarp va rămâne până când Sfântul Calinic îl va chema pentru a-l pune stareţ la noua sa ctitorie.

El este numit stareţ în anul 1864, aşa cum reiese şi din zapisul de la 2 dec. 1864: "Zapis. Prin care subsemnatul încredinţez prin aceasta pe sfinţia Sa Părintele Policarp stareţ al Sf. Schit Frăsinei".

Tot Policarp este stareţ şi în 1873, când primăria din Râmnicu Vâlcea anunţa pe Stareţul Policarp printr-o scrisoare de arendarea tipografiei. Data morţii lui Policarp nu se cunoaşte. Se ştie doar că a murit la vârsta de 75 de ani, fiind  îngropat lângă biserica mare, iar după 7 ani osemintele lui au fost mutate la schitul vechi. În timpul lui, obştea era destul de scăzută ca număr, din cauza pravilei grele,pe care, stareţul Policarp o îndeplinea cu stricteţe.

† Schimonahul Silvestru

Silvestru Ieroschimonahul era de origine din Bucureşti. Nu se cunoaşte data alegerii lui ca stareţ la Frăsinei. Sfântul Calinic intenţiona la început să-l pună pe el stareţ încă din 1863, aşa cum rezultă din scrisoarea nr. 1234 din 10 mai 1863: "Calinic, cu mila lui Dumnezeu episcop al Rămnicului. Dăm smerenia noastră această carte cuviosului ieromonah Silvestru, cu metania din Sf. M-tire Cernica ce a venit acum de la sfintele locuri pe care-după chibzuirea ce au făcut a-l orândui stareţ al Sf. Schit Frăsinei...".

Silvestru nu primeşte stăreţia, întrucât era ucenic al lui Policarp şi din respect faţă de acesta cedează în favoarea lui. Nu se ştie precis când primeşte stăreţia, însă la 4 mai 1881 este superiorul mănăstirii. El era hirotonit preot în Athos. Silvestru Ieroschimonahul moare la 1898.

† Porfirie Bucurescu

Porfirie Bucurescu era originar din Câmpulung Muscel. Se trăgea dintr-o familie de ţărani evlavioşi, care aveau mai mulţi copii. La botez primeşte numele de Petru. E adus la mănăstire de către Lavrentie ieromonahul, în timpul stareţului Policarp. Învaţă în mănăstire carte, având ca învăţător pe stareţul Policarp, care se îngrijeşte de educaţia lui, aşa cum rezultă şi din zapisul încheiat între stareţ şi tatăl lui Porfirie.

Este ales stareţ în anul 1898, după moartea lui Silvestru. Se spune despre el că era "mic de statură, popular la vorbă şi isteţ la minte". În timpul stăreţiei lui, mănăstirea cunoaşte o mare înflorire, atât materială, cât şi spirituală. Se construiesc case şi dependinţe. Numărul călugărilor creşte până la 70. Toţi călugării erau foarte nevoitori şi ascultători de poruncile stareţului şi supuşi legământului. Viaţa duhovnicească era foarte bine echilibrată, desfăşurându-se în cele două direcţii: rugăciune şi muncă.

Odată cu venirea episcopului Gherasim Safirim se deschide posibilitatea de studiu a călugărilor. Mănăstirea are acum în dotare o bibliotecă monumentală, în care erau înglobate atât cărţile episcopului, cât şi alte achiziţii din publicaţiile vremii. Călugării practicau intens rugăciunea de tip isihast. Un exemplu din această perioadă era însuşi stareţul, dar şi renumitul duhovnic Silvestru Florescu. Din această perioadă biblioteca se îmbogăţeşte cu nenumărate manuscrise. Sunt copiate cărţi întregi, într-o caligrafie ireproşabilă, cu multe miniaturi şi vinete. Porfirie moare la 1927, regretat de tot soborul.

† Simion Combei

Simion Combei este cunoscut ca o figură patriarhală şi cu o voce de privighetoare. Este ales stareţ după moartea lui Porfirie, în 1927. Activitatea lui este legată de o seamă de realizări pe plan administrativ. În timpul lui se ridică ateliere şi construcţii pentru monahi. Se retrage din stăreţie, rămânând ca slujitor pensionar în mănăstire. Moare în anul 1978, la vârsta de 84 de ani.

† David Glăvan

David Glăvan a fost stareţ pentru o scurtă perioadă de timp, după care a fost ales exarh al Sfintelor Mănăstiri din eparhia Râmnicului şi Argeşului.

† Arhim. Neonil Ştefan

Neonil Stefan de la 1961 până astăzi obştea monahală este condusă de arhimandritul Neonil Ştefan. Spirit practic, a dus mănăstirea la o înflorire pe care nu a avut-o niciodată. Bun administrator şi om de acţiune, care niciodată nu se lasă învins, a condus mănăstirea într-o epocă grea de după război şi până astăzi cu o mare competenţă. Este un tradiţionalist de excepţie cu vădite aptitudini călugăreşti. Pravilist prin deprindere, Arhim. Neonil Ştefan Stareţul Sf. Mănăstiri Frăsinei ţine cu rigurozitate regulile monahale, puse de Sfântul Calinic. Mănăstirea sub stăreţia Sfinţiei Sale a dobândit o nouă înfăţişare, prin diferite renovări. Numărul călugărilor în timpul stăreţiei lui, la început a fost foarte mic, însă cu timpul cei doritori de linişte şi rugăciune s-au înmulţit mult.