Legământul Sfântului Calinic
|
 |
Sfântul Calinic, după săvârşirea rugăciunii de blestem,
a aşezat în anul 1867 o piatră la metocul de la moară, cu următoarea
inscripţie:
|
|
«Acest sfânt locaş s-a clădit din temelie spre a fi chinovie
de părinţi monahi şi fiindcă din partea femeiască putea să aducă
vreun scandal monahilor vieţuitori de acolea, de aceea sub grea
legătură s-a oprit de la acest loc, să mai treacă înainte sub
nici un chip, partea femeiască. Iar cele ce vor îndrăzni a trece
să fie sub blestem şi toate norocirile să vie asupra lor precum:
sărăcia groaznică şi tot felul de pedepse şi iarăşi celor ce vor
păzi această hotărâre să aibă blagoslovenia lui Dumnezeu şi a
smereniei noastre şi să vină asupra lor tot fericitul bine.»
† Calinic , Episcopul
Râmnicului, Noului Severin,
17 ianuarie 1867 |
 |
Oprirea
intrării femeilor în Sf. Mânăstire Frăsinei este o binecuvântare pentru
toate femeile, deoarece aceasta este uneori necesară în formarea
viitorilor duhovnici, ce vor povăţui deopotrivă pe femei şi pe bărbaţi
spre calea lor duhovnicească, spre împlinirea lor în Hristos.
Duhovnicii de mai târziu trebuie,
prin propria despătimire, să ajungă să nu mai vadă în femei doar
frumuseţea lor estetică, exterioară, cum adesea se întâmplă în
societatea noastră, unde ele au devenit un mijloc de reclamă prin care
se poate câştiga bani, sau cum se vede, în industria pornografică.
Viitorul duhovnic, prin retragerea
fizică din mijlocul femeilor, încearcă să vadă frumuseţea lăuntrică a
lor, prin cultivarea frumosului în propriile lor persoane. Ei iau ca
modele şi femeile, ce prin depăşirea propriilor înclinaţii păcătoase au
ajuns să fie frumoase lăuntric.
Ca exemplu, aduc pe Preasfânta
Fecioara Maria, Maria Magdalena sau Sfânta Maria Egipteanca şi
toate sfintele muceniţe, cuvioase şi fecioare.
Cinstirea ce o fac aceştia femeilor
sfinte, arată clar că detaşarea de femei este una exterioară, formatoare
a unei mentalităţi mature, ce-i va ajuta în viitorul lor de preoţi
duhovnici ori monahi, să vadă doar frumuseţea lăuntrică a femeilor şi să
le ajute să dezvolte această calitate în fiecare femeie ce vine la
scaunul lor duhovnicesc.
Ei pe viitor vor încerca să arate că
femeia este şi mamă, formatoare de noi caractere ce se vor integra în
societatea de astăzi, şi vor deveni la rândul lor oameni cu caracter ce
vor căuta ca această lume să devină mai frumoasă prin guvernarea
în ea a unor legi morale scrise şi nescrise.
Duhovnicii vor fi cei ce vor ajuta
pe proaspeţii căsătoriţi, să vadă unii în alţii adevărata lor valoare,
şi anume cea spirituală. Ei vor fi cei ce vor ţine aceste suflete pe o
cale morală, benefică societăţii de astăzi.
Cu timpul, s-a construit o Biserică
împreună cu câteva clădiri ce servesc drept cazare femeilor
ce vor să se învrednicească de povăţuirea duhovnicească, ori
de participarea la Sfintele Taine.
În fiecare duminică ori sărbătoare
câte un duhovnic coboară pentru a servi mântuirii acestor
femei. În restul zilelor sunt trimişi câte doi monahi ce pregătesc
mâncarea necesară tuturor femeilor ce vin la acest metoc al
Sfintei Mânăstiri Frăsinei.
Cazarea şi masa sunt gratuite, pentru
că părinţii vor să fie acest locaş de închinare, nu numai un sprijin
sufletesc, ci şi trupesc al închinătorilor.
Sfânta Mânăstire Frăsinei se vrea să
fie un al doilea Sfânt Munte Athos, unde de asemenea nu au
acces femeile.
După înnoirea mănăstirii Frăsinei, o copilă din satul
Muereasca, în vreme ce păştea vitele în apropiere de hotarul mănăstirii,
alergând după ele, a trecut din greşeală mai sus de piatra cu legământul
Sfântului Calinic. În ceasul acela, copilul s-a îmbolnăvit de epilepsie.
La rugămintea părinţilor ei, preotul din sat a spus
despre aceasta Sfântului Calinic, rugându-l s-o ierte şi să-i citească
rugăciuni de vindecare.
"Ce trist!" a zis bătrânul episcop. "Să mergem să ne
rugăm pentru dânsa!". Deci a venit anume în sat şi a intrat în casa
bolnavei. Copila zăcea în pat şi în grea suferinţă.
"Mă cunoşti?" a întrebat-o Sfântul Calinic. Iar bolnava a făcut semn din
cap că îl cunoaşte. Apoi, mângâind-o, i-a zis: "Ai să te faci sănătoasă;
da, da, ai să te faci sănătoasă! Eu te-am iertat. Să ne rugăm lui
Dumnezeu să te ierte şi el!". Apoi şi-a pus omoforul peste bolnavă, i-a
citit rugăciunea de iertare, a stropit-o cu aghiasmă pe frunte şi i-a
zis din nou: „Da, ai să te faci sănătoasă!”. După o zi, copila s-a
sculat sănătoasă din pat. Vestea acestei minuni s-a răspândit în toate
părţile, căci toţi îl cinsteau pe marele episcop Calinic ca pe un
adevărat sfânt şi făcător de minuni.
 |
Mănăstirea
Frăsinei