schimbare culori
schimbi culorile imediat
mandatele poștale trebuie trimise pe această adresă, altfel vor fi returnate de poștă.
Biserica Schitului vechi are hramul Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul (24 iunie), este în bună stare de funcţionare, si serveşte ca Biserică de cimitir. Nu se oficiază slujbe în ea decât de la 24 iunie, când se face hramul. Această Biserică a fost construită din lemn de doi călugări bulgari, Ilarion şi Ştefan, în anul 1710 şi apoi a fost reconstruită din zid în perioada 1762-1763 de fraţii hagii din Râmnic, Cârstea si Damian Iovipali, împreună cu Nicoliţă Iovipali, fiul lui Cârstea, cu binecuvântarea episcopului de Râmnic, Filaret.
citeste mai mult«Acest sfânt locaş s-a clădit din temelie spre a fi chinovie de părinţi monahi şi fiindcă din partea femeiască putea să aducă vreun scandal monahilor vieţuitori de acolea, de aceea sub grea legătură s-a oprit de la acest loc, să mai treacă înainte sub nici un chip, partea femeiască. Iar cele ce vor îndrăzni a trece să fie sub blestem şi toate norocirile să vie asupra lor precum: sărăcia groaznică şi tot felul de pedepse şi iarăşi celor ce vor păzi această hotărâre să aibă blagoslovenia lui Dumnezeu şi a smereniei noastre şi să vină asupra lor tot fericitul bine.»
citeste mai multCa Părinţi Stareţi la Schitul cel vechi, au fost patru, în timp de 88 de ani, anume:
† Monahul Ilarion,
† Ieromonahul Climent,
† Ieromonahul Isaiia şi
† Ieromonahul Acachie.
Ca obiceiuri la această Sfântă Mănăstire Frăsineiul, avem frumoase obiceiuri, aşezate şi puse în aplicare de Părinţii Stareţi, cei dintâi, aduse din Sfântul Munte Atos, şi după tipicul cel mare al Sfântului Sava.
La hramul Sfintei Mănăstiri, Adormirea Prea Sfintei Născătoarei de Dumnezeu, 15 August, vine multă lume, însă, numai bărbaţi, căci parte femeiască nu calcă aici. Se face priveghere cu toţi Preoţii şi Diaconii, asemenea şi Sf. Liturghie, după aceea se pune masa la toată lumea, în zi dezlegată, iar în zi de post, cu peşte. A doua zi Ctitoria, Sf. Liturghie şi cu parastas mare. La Praznice Împărăteşti şi la Sărbători de Sfinţi mari, se face priveghere de 5 ceasuri, cu toţi Preoţii şi Diaconii, într-o armonie foarte strânsă şi plăcută. În Dumineci, numai Preotul de rând cu un Diacon. În zile ordinare şi posturi, aici se păstrează foarte strict, atât în serviciul Bisericii cât şi în ale legării şi dezlegării bucatelor, după tipicul Sfinţilor Părinţi şi canoanele Pidalionului. Pavecerniţa se citeşte după masă, după Otpust se citeşte Cuvânt, la anumite Dumineci, de la Sf. Teodor Studitul, iar în toate serile celorlalte zile se citeşte din Pateric.
Istoricul acestei Sfinte Mănăstiri Frăsineiul, numită aşa pentru copacii cei mulţi de frasini, este întocmit după Vechiul Istoric şi după alte acte ale Mănăstirii şi din mărturia a mai mulţi Părinţi din cei mai vechi, vrednici de credinţă; Începându-se întru acest fel.
citeste mai multSânta Mănăstire Frăsinei reprezintă pentru mulţi credincioşi din ţara noastră şi de peste hotare locul de comuniune a omului cu Dumnezeu. Retrasă între munţi şi străjuită de o parte şi de alta de păduri seculare, sihăstria monahală din Carpaţi a atras, încă din cele mai îndepărtate timpuri, sufletele însetate de linişte şi viaţă duhovnicească. Nenumăraţi râvnitori după împărăţia cerurilor şi-au aflat în aceste singurătăţi rostul vieţii lor pământeşti. De la ei s-au inspirat mulţimi de ucenici, dintre care unii au îmbrăţişat viaţa călugărească, iar alţii au dus în casele şi familiile lor Duhul de viaţă sfântă al iubitorilor de Dumnezeu din această sfântă aşezare.
citeste mai multPrimele începuturi ale mănăstirii Frăsinei (denumire care provine de la pădurile de frasini, ce au existat cândva pe aceste locuri) datează din anul 1710, când doi călugări, Ilarion şi Ştefan, s-au retras în aceste locuri singuratice. Venirea lor aici este atestată şi de documentele vremii. Astfel, un document din acea vreme, consemnat de arhiva Mănăstirii, menţionează:
citeste mai multCu ocazia unei vizite pastorale întreprinse în anul 1857 prin judeţul Vâlcea, Sfântul Calinic vizitează şi schitul Frăsinei. Aşezarea retrasă şi locul deosebit de frumos îl impresionează pe acesta. Se crede că vizita lui ar fi avut loc în anul 1859, iar lucrările pentru construirea mănăstirii au început imediat în anul următor (1860). Adevărul a fost stabilit odată cu găsirea unei scrisori a Sfântului Calinic adresată ministrului N. Creţulescu, în care spunea: "Cu duhovnicească şi arhierească binecuvântare D-le Nicolache. În anul 1857 găsirăm aici în districtul Vâlcea, plaiul Cozii, o biserică de zid, cu o chilie împrejur, situată în loc retras sub numele de schitul Frăsinei. Poziţia locului acestui schit mă mişcă foarte mult, de a forma noi şi a urma un proiect ce tinde la un act de religiozitate".
citeste mai mult† Monahul Ilarion
Primul stareţ al schitului vechi este considerat Ilarion, unul dintre cei doi călugări întemeietori. Era împodobit cu viaţă şi petrecere plăcută lui Dumnezeu, stăruitor şi harnic, fapt dovedit de realizările sale, dobândite într-o perioadă scurtă de timp: "Un ocolaşu de moşie îndestulatu cu livadă de pomi, locu de arătură şi moară". În timpul lui este construită biserica din lemn, după ce s-a luat binecuvântarea episcopală şi sunt zădărnicite încercările localnicilor de a acapara pământul schitului şi a alunga pe călugări. Atât el, cât şi celălalt vieţuitor, Ştefan, pun bazele vieţii monahale la Frăsinei, formând primul nucleu de viaţă de obşte organizată pe aceste locuri.
Monahul Ştefan vine pe aceste meleaguri în 1710, din pricina răscoalelor din locurile unde se afla şi se sfârşeşte din viaţă înainte de 1764, data construirii bisericii de zid, când întâlnim un nou stareţ, cu numele Climent.
† Schimonahul Policarp Nisipeanul
Primul stareţ al mânăstirii este cunoscut ca fiind un om cu viaţă sfântă şi cu o experienţă duhovnicească dobândită în Sfântul Munte.
1. Policarp Nisipeanu descinde dintr-o familie nobilă din Ocnele Mari. Încă de mic a simţit chemarea pentru o viaţă deosebită. Paşii îi sunt îndreptaţi către mănăstirea Cernica, fiind primul ucenic al Sfântului Calinic. Cu el, Sfântul Calinic face călătorie la Muntele Athos, unde Policarp va rămâne până când Sfântul Calinic îl va chema pentru a-l pune stareţ la noua sa ctitorie.
El este numit stareţ în anul 1864, aşa cum reiese şi din zapisul de la 2 dec. 1864: "Zapis. Prin care subsemnatul încredinţez prin aceasta pe sfinţia Sa Părintele Policarp stareţ al Sf. Schit Frăsinei".
Tot Policarp este stareţ şi în 1873, când primăria din Râmnicu Vâlcea anunţa pe Stareţul Policarp printr-o scrisoare de arendarea tipografiei. Data morţii lui Policarp nu se cunoaşte. Se ştie doar că a murit la vârsta de 75 de ani, fiind îngropat lângă biserica mare, iar după 7 ani osemintele lui au fost mutate la schitul vechi. În timpul lui, obştea era destul de scăzută ca număr, din cauza pravilei grele,pe care, stareţul Policarp o îndeplinea cu stricteţe.
Actualmente, Biserica veche a schitului Frăsinei se află într-o perfectă stare de funcţionare. Ea serveşte ca Biserică de cimitir, în jurul ei îngropându-se călugării din mănăstire. Nu se oficiază în ea decât la 24 iunie, când se face hramul bisericii. În jurul bisericii nu se mai află nici o clădire din cele vechi şi nici măcar ruinele fostelor chilii. Biserica se află la o distanţă de 200 de metri de noua mănăstire, ctitorită de Sfântul Calinic. în interior păstrează o pictură foarte frumoasă, într-un stil bizantin. Reţin atenţia scenele Bunei-Vestiri şi Schimbării la Faţă, care scot în evidenţă o preocupare de căpetenie a călugărilor pentru rugăciune şi viaţă contemplativă şi o vădită influenţă isihastă. Culorile picturilor sunt naturale. Sfinţii au o expresivitate vie, cu contururi pronunţate, care dau locaşului un profund caracter ascetic.
citeste mai multBiserica este construită în formă de cruce, cu o singură turlă centrală, sprijinită pe patru arcade ogivale. Păstrează împărţirea clasică cu pridvor, pronaos, naos şi altar. Pridvorul este deschis, sprijinit pe patru stâlpi din piatră şi lipit de biserică, în stil brâncovenesc. Nu posedă bazoreliefuri şi nici nu adăposteşte picturi, ca la alte biserici, ci are o formă simplă, pustnicească. Pe peretele bisericii, în pridvor, se află pictura cu "Adormirea Maicii Domnului", hramul bisericii, dedesubtul căreia se află pisania bisericii. Intrarea în biserică se face prin două uşi masive de stejar pe care sunt încrustate numele ctitorului şi anii construcţiei (1860-1863).
citeste mai multSPrin decizia Sfântului Calinic şi cu sprijinul ucenici săi, Policarp, Silvestru şi Lavrentie, s-au introdus în mănăstire următoarele reguli monahale:
Canonul 1
Cei ce se duc la cârciumi prin sate, mai vârtos noaptea să se certe cu 39 lovituri la spate şi cu 24 ceasuri închişi în beci, fără pâine şi apă şi cu 100 metanii la uşa bisericii. Iar mai făcând a doua oară cu asemenea canon să se certe. Iar a treia oară de va mai face să se gonească şi hainele să i se oprească.
Sfânta Mănăstire Frăsinei se poate asemăna cu o viţă purtătoare de viaţă, care a dat un rod bogat plin de mireasmă şi dulceaţă duhovnicească. Vieţuitorii prin rugăciunile şi întreaga lor viaţă au păstrat rânduielile monahale lăsate de Sfântul Ierarh Calinic, mănăstirea Frăsinei le-a transmis fiilor duhovniceşti predaniile lăsate de acest mare sfânt.
citeste mai multMaterialele audio contin sunt organizate în 3 DVD-uri. După ce se descarcă cele 3 arhive, este necesar ca acestea sa fie dezarhivate.După ce daţi click pe Download, apare o fereastră, care încearcă afişarea arhivei, ca mesaj de eroare. Pentru a putea merge mai departe daţi click pe butonul albastru Descărcaţi. Va apare încă o fereastră cu un mesaj referitor la scanarea antivirus. Acum puteţi da click pe butonul Descărcaţi acum.
descarca